De o vreme aud tot mai des ca recunoștința ne ajutǎ, ca e benefică pentru noi, pentru bunăstarea noastră si a celor din jurul nostru. Dar totuși...care-i faza?
Ei bine, pentru mine personal, vine cu o nota din copilărie din care am învățat ca, daca nu reușești sa fii mulțumit cu ceea ce ai in prezent, nu vei putea bifa nimic de pe lista ta din viitor. Tata spunea "de ce nu te poți bucura de ce avem acum?" si nu înțelegeam la ce se referă, pentru eu îmi doream mai mult, altceva, altfel... Suna cunoscut?
Am trait, am experimentat şi iatǎ cǎ, în prezent, mǎ declar o persoanǎ recunoscătoare. Am învățat sa fiu recunoscătoare pentru tot ce este, nu doar pentru ce am sau lucrurile bune din viața.
CUM?
Uite, îți dau un exemplu: Tu îți dorești foarte mult sa mergi la o plimbare cu mașina (aceasta poveste nu este despre o plimbare cu mașina). Dar, când sa ieși din casa, observi ca îți sunt rupți ciorapii (indiciul 1). Te schimbi si ajungi la mașina. Când sa pornești mașina, observi ca nu ai suficientă motorina (indiciul 2). A început sa ploua si acum nu poți sa mergi nici măcar pe jos (indiciul 3). Nervoasă cum ești, te întorci acasă si bombănești. Insa, in câteva minute, te suna o prietena ca are mare nevoie sa vina pana la tine, sa o ajuți cu ceva. (tanana) Vezi? Morala este ca Universul/Dumnezeu, spune-i cum vrei, are grija de noi si tu, in ziua aceea, trebuia sa faci altceva decât sa "te plimbi cu mașina". Astfel, recunoștință pentru ciorapii rupți, pentru motorina putina din rezervor si pentru ploaie, ca au reușit sa te readucă pe calea ta, in momentul si timpul tău.
Cum ar fi sǎ poți sǎ fii mulțumită cu ce ai deja? Cu casa în care stai, cu timpul tău, cu partenerul tău? Nu zice absolut nimeni sǎ nu îți doreşti mai mult, însǎ uită-te întâi la ce existǎ deja. Și observǎ cum se umple sufletul tău, ce stare de bine îți poate oferi acest sentiment!
Îți mai spun ceva: pentru a manifesta orice, de la un pix pana la vacanța visurilor, familia visurilor si ORICE vrei tu, ai nevoie de mentalitate de abundență. Asta vine doar DUPA recunoștință si mulțumire pentru ce ai deja.
Așa ca, in prezent, sunt recunoscătoare tatălui meu pentru vorbele alea, pe care le-am auzit si nu le-am înțeles atunci. In același timp, ii sunt recunoscătoare mamei mele pentru viața pe care a trăit-o si pentru cǎ a ales sǎ plece din lumea aceasta. Dar asta e o poveste pentru altădată...
Pana data viitoare, SPOR LA FERICIRE!
p.s. Tu de unde si de când ai aflat de |recunoștință|?